Atunci când o persoana este în situația de a moșteni pe cineva, trebuie să se asigure că legea îi oferă acest drept sau măcar că persoana care a decedat a nominalizat ca beneficiari ai averii sale sau ai unei părți din averea sa și i-a lăsat ceva prin testament.
Potrivit Codului civil, moștenirea este de două feluri: legală, prin care se oferă anumite drepturi rudelor și soțului (însă nu și concubinilor), precum și testamentară, care dă o formă concretă dorințelor celui care lasă moștenirea, indiferent de modul în care este actul întocmit.
Moștenirea sau succesiunea este cea care asigură transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. După modalitatea în care funcționează, vorbim de moștenirea legală și de cea testamentară. Regulile moștenirii sunt numeroase și foarte stricte, fiind cuprinse în totalitate în Codul civil, însă că în cele ce urmează ne concentrăm doar pe aspectele cele mai importante ale succesiunii.
Persoanele care au dreptul la succesiune sau moștenire
Atâta timp cât o persoană e în viață la momentul deschiderii moștenirii (adică la momentul decesului persoanei, potrivit Codului civil), ea are posibilitatea de a moșteni o rudă sau pe cel care a menționat-o în testament. Codul civil stabilește însă că anumite persoane nu pot fi moștenitorii acelei persoane:
1. sunt nedemne de drept :
– persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
– persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil (moștenitor) care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului;
2. pot fi declarate nedemne de a moșteni, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii (nedemnitatea judiciară):
-persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
-persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
-persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul
Legislația stabilește că nedemnul nu are posibilitatea să moștenească nici legal, nici testamentar persoana în raport cu care se stabilește nedemnitatea succesorală.
Important! Legislația de procedură civilă a fost modificată la finele lui 2018, iar toate cererile românilor în materie de moștenire trebuie depuse acum la judecătorie, indiferent de valoare și de obiectul lor.
Cum se deschide procedura de succesiune?
Solicitarea procedurii succesorale se face la biroul notarial a cărui activitate aparține de circumscripția judecătoriei unde persoana decedată a avut ultimul domiciliu. În cazul defuncților care au avut ultimul domiciliu în Cluj Napoca, Societatea Gorun si Asociatii se ocupă de procedura de succesiune în care a avut ultimul domiciliu persoana decedată. Această opțiune este posibilă numai în situația în care moștenitorii se înțeleg între ei și nu își contestă calitatea.
În caz contrar, notarul public nu poate soluționa cererea de succesiune, iar moștenitorii trebuie să apeleze la instanțele judecătorești.
Important: în afară de actele pe care trebuie să le prezinți la notar pentru realizarea succesiunii, ai nevoie și de doi martori din afara familiei, cu vârsta minimă de 18 ani, care să nu fie puși sub interdicție, care să știe date personale despre defunct și care să fie la curent cu numărul moștenitorilor și calitatea acestora în procedura succesorală.
Documente necesare deschiderii succesiunii
Pentru a deschide procedura succesiunii, ai nevoie de următoarele acte în original:
- Certificatul de deces.
- Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor.
- Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor.
- Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul.
- Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață/certificatul de deces al soțului/sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul.
- Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul.
- Declarațiile de opțiune succesorală, după caz.
- Testamentul, dacă acesta există.
- Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană.
Vezi mai multe acte necesare succesiunii